Accidentată la Europenele de la Birmingham, Ana Porgras (16 ani) luptă în continuare cu ghinionul și cu propriul organism, care a trădat-o la fiecare concurs important. Cu piciorul drept în ghips, micuța gimnastă se antrenează zilnic, alături de colegele de lot, țesând pe mai departe visul în care devine regina lumii la bârnă.
În sala de la Izvorani antrenamentul a început de mult. Strânse pe covorul roșu de la sol, fetele exersează conștiincios piruete și sărituri. E ora de artistică sau partea cea mai plăcută a pregătirii în care, sub mâna coregrafului Puia Valer, mișcările lor devin mai expresive și mai grațioase. Departe de zumzetul lor vesel, într-un colț al sălii privirea ți se lipește de o siluetă fragilă, înțepenită pe bârnă, care face notă discordantă cu mișcarea vioaie din jur. Trupul micuț se pierde parcă în tricoul alb, lărguț, și în pantalonii negri care cad ciudat pe piciorul drept. Stă nemișcată de minute bune, cu ochii închiși, și nu schițează niciun gest, doar din când în când aruncă o privire cronometrului pe care îl ține în mână. Întrebarea se pierde în momentul în care privirea alunecă spre unul dintre picioarele de susținere ale bârnei, unde, stinghere, se odihnesc două cârje albastre. „Ana repetă în minte exercițiul la bârnă, cu cronometrul în mână, exact ca în concurs, să se încadreze în timp. Așa am recuperat-o și pe Sandra (n.r. – Izbașa) cu glezna, după Europenele de la Amsterdam”, ne explică antrenoarea Liliana Cosma.
Repetă și înainte de somn
Ana Porgras pare să nu prindă vorbele noastre. Își continuă netulburată exercițiul de imaginație. Își mai schimbă uneori poziția, înaintând un pas pe „puntea suspinelor” pentru a se dezmorți, dar nu se dezlipește de pe aparat. După un sfert de oră coboară încet și țopăie într-un picior spre cârje. Zâmbește cu toată fața în timp ce își potrivește pe antebraț suportul cârjelor: „Am făcut 10 serii de integrale. Este tot mai bine, la început făceam foarte repede exercițiul, dar așa, cu cronometrul în mână, mă încadrez la fix. Închid ochii, sunt atentă la fiecare element și iese. Oricum, și seara, înainte de culcare, repet fiecare exercițiu”.
Pornește încet spre următorul aparat unde va lucra, paralelul. „Ana, ratezi vreodată exercițiul pe care îl recompui în minte?”, se strecoară întrebarea. „Niciodată! M-am dezechilibrat o singură dată, dar am ținut strâns bârna. Nu am voie să-i dau drumul, să cobor de pe ea”, ne aruncă peste umăr.
Fractură de peroneu
Se dezechipează încet și totul se explică. Forma ciudată în care cădea pantalonul pe piciorul drept, cârjele, șchiopătatul. Un ghips imens cuprinde toată gamba dreaptă a firavei gimnaste. Accidentarea de la Europenele de la Birmingham, unde a lipit aterizarea la bârnâ și la sol, totul pentru a ajuta echipa României, căreia i-a adus cele mai mari note, s-a lăsat cu un diagnostic urât: fractură de peroneu. Și cu un aparat ghipsat pe care îl va purta încă trei săptămâni. „La început mi-a fost greu să accept ce mi se întâmplă, că dau dintr-o accidentare în alta, dar acum mă gândesc că este încă o încercare și că trebuie să fiu puternică”, explică în pauza dintre seriile de forță la paralele, în care lucrează mușchii brațelor. Râde cu toată lumea, făcând abstracție de starea ei. Mai face câteva serii cu greutăți, după care trece la masaj.
Toate gândurile de gimnastică fug spre Mondialul de la Rotterdam. „Sper să nu mai am probleme de sănătate, să îmi fi epuizat acum toate accidentările. Îmi doresc să îmi dea Dumnezeu ce își dorește orice gimnastă: să devin campioană”, surâde Ana. Privirea îi trece peste cele două colege care au urcat pe podiumul european la bârnă, Amelia Racea și Raluca Haidu, care își repetă integralul din concurs. „Abia aștept să revin, mi-e dor de un antrenament tare. Nu-mi fac probleme cu concurența la bârnă, mă bucur chiar, pentru că e o motivație în plus pentru mine. Concurența îmi dă mai mult curaj, nu trebuie să le las să mă întreacă”, zâmbește șăgalnic. Ochii verzi devin mai luminoși, dezvelind parcă un vis care până acum a tot stat ascuns. Birmingham nu e decât o amintire urâtă, un trecut pe care încet și cu durere se construiește viitorul. Prezentul e format din câteva danilove și salturi, în minte…
3 este locul ocupat de Ana în finala de la paralele a Mondialului londonez din 2009
3 săptămâni va mai sta Ana cu piciorul imobilzat
Accidentările Anei
Martie 2008 ruptură musculară la gambă Ianuarie 2009 operație de menisc la piciorul stâng Octombrie 2009 fisură la coaste Martie 2010 întindere la mușchii coapsei stângi Mai 2010 fractură de peroneu la piciorul drept
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER